Sub împăraţi, termele devin de o eleganta si de o grandoare extraordinare. Astfel, termele lui Caracalla puteau cuprinde pana la 3.000 de persoane o data, avand dimensiuni de 400-500 m. Dar cele ale lui Diocletian le-au intrecut pe toate prin somptuozitatea si marimea lor, fiind capabile sa adaposteasca 18.000 de persoane in acelasi timp, in cele 3.000 de bazine. Pe langa destinatia lor principala, in terme se gaseau si biblioteci, teren de sporturi si jocuri. Luxul se manifesta atat prin bogatie, cat si prin gustul deosebit al ornamentelor.

Termele devin locul de intalnire si de distractie al patricienilor. Tot aici se incheiau si afacerile.

Nu putem omite nici importanta cultului apelor la romani si felul cum s-a manifestat la termele lui Hercule din Valea Cernei.

Toate izvoarele si-au avut cultul lor. Ele erau sub patronajul unor zeitati sau nimfe, carora vizitatorii le aduceau ofrande votive. Izvoarele minerale calde erau inchinate lui Hercule, el nepatronand izvoarele reci.

Descoperirea izvoarelor calde din Valea Cernei a fost salutata de catre romani, deoarece ii frapase asemanarea lor cu cele de la Capua, Imera sau Scatonza, al caror efect terapeutic era binecunoscut.

Langa izvoare romanii construiau temple, uneori foarte impunatoare, care comunicau cu baile. In unele temple se organizau si spitale, unde se ingrijeau bolanvii. Preotii erau in acelasi timp si medici. Este interesant de semnalat ca romanii ajunsesera sa acumuleze o bogata experienta balneara, deoarece, asa cum arata Pliniu, „timp de 600 de ani nu au cunoscut alte medicatii decat baile”. Ei utilizau apele minerale atat in cura externa, cat si in cura interna. Baile cele mai solicitate erau piscinele si baile individuale, care se faceau dupa o prealabila odihna, deoarece cunosteau efectele lor cosumptiv. Romanii utilizau apele termale pentru dusuri si afuziuni. O alta procedura folosita erau etuvele, romanii fiind mari amatori de sudaţii. Ei foloseau etuvele umede si uscate. Cele umede le efectuau direct in natura. Asa le practicau si românii, pe care Griselini ii descrie in anul 1776, vizitand Baile Herculane, uimit de felul cum fac românii baia. In cura interna foloseau apele minerale atat la sursa, cat si transportate si distribuite. Tot de la romani ne-a ramas si durata curei balneare de 3 saptamani.

In cei aproape 200 de ani de stapanire romana, termele lui Hercule ajunsesera la o asemenea dezvoltare, incat devin cunoscute in intreg Imperiul roman.

Nu se stie ce denumire a purtat statiunea, dar este cunoscut ca romanii numeau locurile cu ape termale Aquae sau Aquas, dupa cum reiese din inscriptiile si altarele inchinate lui Hercule, Aquae Herculi, Ad aquas Herculi sacras sau Thermae Herculi ad Mediam, adica Baile Hercule de la Mehadia.

Multimea de descoperiri arheologice ne ajuta sa reconstituim centrul balnear si de vilegiatură, pe care romanii il construisera aici. In perioada 1724-1736, dar si dupa aceea, s-au descoperit ramasite de temple, locuinte, bai private si publice, apeducte, statui, vase, monede, inscriptii etc. Aceste vestigii au o mare valoare istorica, iar unele dintre ele si artistica. Cu o valoare artistica semnalam cele 6 statui „din cea mai frumoasa marmura”, care il infatiseaza pe Hercule in diferite ipostaze. Toate au fost trimise la Viena, dar au ajuns numai 3. Restul s-au scufundat odata cu vasul care le transporta, langa Budapesta, in anul 1755.

O copie a uneia din statui a fost turnata in bronz in anul 1847 si adusa in centrul statiunii, iar cu timpul a devenit simbolul Herculanelor.

A doua statuie il reprezinta pe Hercule cu baiatul Hylas tinut pe bratul stang, iar in mana dreapta are maciuca sprijinita pe un cap de taur (Griselini crede ca ar fi cap de mistret). Langa picioarele lui Hercule se afla un caine de vanatoare care priveste spre copil.

A treia statuie il reprezinta pe Hercule odihnindu-se, dupa una din muncile sale. El sta in picioare, cu ele incrucisate, sprijinindu-se de vestita sa maciuca, pe care o tine sub bratul drept, peste care se afla pielea leului din Nemeea.

Din cele 6 statui a ramas una, sculptata direct in stanca, la izvorul Hercule. Se afla intr-o nişa a bazinului sudic al Baii Romane. Aceasta statuie il reprezinta pe Hercule cu maciuca pe umarul stang, iar mana dreapta tine ridicata o cupa cu care imbie pe trecatori. Conturul statuii trebuie mai mult ghicit la aceasta data. Este interesant de consemnat care au fost cauzele degradarii micutului Hercule. Bolnavii credeau ca daca beau praf de piatra ras de pe corpul statuii, in locul unde aveau dureri, se vor insanatosi. Acest praf il beau cu apa izvorului Tamaduirii de langa el. Cea mai distrusa este maciuca, deoarece ea simbolizeaza puterea.

Din multimea tabulelor dedicate zeilor sanatatii, din care reiese efectul vindecator al apelor termale din statiune, redam cateva mai semnificative:

1. Diis Magnis et Bonis Aesculapio et Hygiae Marc(us) Aur(elius) Veteranus praef(ectus) leg(ionis) XIII G(eminae) Gall(i) enian(ae) v(otum) l(ibens) m(erito) p(osuit).
Trad: "Zeilor Mari si Buni Esculap si Hygeea, Marcus Aurelius Veteranus, praefect al legiunii XIII Gemina Gallieniana juruinta facuta a pus-o cu bucurie dupa merit."

2. Aesculap(io) et Hygiae pro salute Iuniae Cyrillae quod a longa infirmitate virtute aquarum numinis sui revocaverunt T(itus) B(---) A(---) eius v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito).
Trad: "(zeu)lui Escalup si Hygeei intru sanatatea Iuniei Cyrilla pentru(ca) de o lunga suferinta prin virtutea apelor (termale) ale puterii lor divine a fost vindecata, Titus B(---) A(---) (sotul) ei fagaduinta facuta (zeilor) a implinit cu bucurie dupa merit."

3. Dis et Numinib (us) Aquarum Ulp(ius) Secundinus Marius Valens Pomponius Haemus Iul(ius) Carus Val(erius) Valens legati Romam ad consulatum Severiani c(larissimi) v(iri) missi incolumes reversi ex voto.
Trad: "Zeilor si Puterilor (sfinte) ale Apelor. Ulpius Secundinus, Marius Valens Pomponius Haemus, Iulius Carus, Valerius Valens, delegati (deputati) trimisi in Roma la consulatul lui Severianus clarissimus vir, intorsi (acasa, in Dacia), teferi, din fagaduinta (au pus altarul, prinosul)."