Traseul 1 - Baile Herculane

SPRE MUNTELE DOMOGLED PRIN "CANIOANELE" PROLAZ (VALEA INTRE PIETRE) SI SALISTE

Baile Herculane (centru) – Fosta Fabrica de var Pecinisca: 3 km drum auto; Fosta Fabrica de var – Cheile Prolaz (“Valea intre Pietre”) - “La Sipot” - sorbul Ogasului Feregarilor: cca 1-1¼ ora pe poteca de munte; Fosta Fabrica de var - Cheile Prolaz (“Valea intre Pietre”) - ramificarea potecilor situata putin inainte de izvorul “La Sipot” - Padina Soroniste: cca 2½-3 ore pe poteci de munte; Podina Soroniste – Fosta Fabrica de var - satul Pecinisca: cca 2½-3 ore cu piciorul pe poteci si drum auto; Pecinisca - Cheile Salistei - Pecinisca: cca ¾ ora dus-intors pe poteca, din si pana in capatul localitatii; Pecinisca - Baile Herculane (centru): 4,5 km drum asfaltat.

Muntele Domogled domina Baile Herculane pe stanga Vaii Cernei, fiind prima inaltime cu adevarat impresionanta ce intampina in dreapta pe calatorul care vine de la Gara Herculane spre centrul statiunii. Versantul dinspre Valea Cernei are aspectul unui abrupt calcaros cu pereti inalti pana la 500 m si despicat in doua prin ingusta trecatoare a Prolazului; dincolo de acest meterez, muntele se continua catre est cu inaltimi din ce in ce mai mari (Varful Domogled: 1105 m). Spre sud, inaltimile descresc, iar in zona Peciniscai, Salistea taie in stanca niste chei scurte si salbatice. Acesta e, in linii mari, muntele pe care urmeaza sa-l cunoastem in cadrul acestui traseu.



De la fosta fabrica de var apucam pe poteca ce trece pe langa fosta cariera de calcar ce a macinat multa vreme frumusetea muntelui. Potecuta ne duce in ingusta despicatura a muntelui, cunoscuta ca "Prolaz" (“Prolazul Peciniscai”, “Zgau Prolazului”), ca “Valea intre Pietre” sau ca “Valea Feregarilor”; urcusul in panta accentuata, printre stanci, e rasplatit de pitorescul trecatorii, dominate de tancuri inalte, cu grohotisuri la poale si incununate de siluetele de stampa japoneza ale pinului banatean. Cateva neinsemnate pesteri se deschid in peretii trecatorii. Urcusul obositor inceteaza curand, iar acum potecuta ne duce in continuare la loc drept si printr-un peisaj devenit dintr-odata prietenos, pe firul vaiugii de obicei fara apa, formata odinioara de Ogasu Feregari, in stanga noastra gasindu-se in permanenta limita Rezervatiei Naturale Domogled. La aproximativ 1 ora de la inceperea urcusului,poposim in punctul “La Sipot” (izvor si ogasel chiar langa poteca). Putem continua cam 1 km pe aceeasi poteca, prin pajistea strajuita de ambele parti de padure, pana langa un salas: aici, in plina padure de fag, un sorb inghite apele Ogasului Feregari (parau permanent ce-si trage izvoarele de sub culmea ce ne desparte de valea mehedinteana a Bahnei); dupa unele cercetari se pare ca aceasta apa nu mai apare la suprafata decat in "Bigaul" (adica izbucul) din satul Birsa al Topletului, deci in valea Cernei.

Cu putin inainte de a fi ajuns la “Sipot”, ne-a atras atentia un indicator plantat chiar in poteca, si care ne indruma “catre Domogled” (adica spre stanga atunci cand urcam). Vom urma acum aceasta indicatie, parasind poteca de pe firul vaii pentru una mai obscura, ce se indreapta spre nord, trecand de-a dreptul prin Rezervatia Naturala; ducand pe langa un izvor al unui mic ogas afluent al vaii pe care am parasit-o, potecuta ne scoate dupa 700 m la inseuarea dintre Varfu Domogled - situat la dreapta – si Varful Soimului (771 m alt.) – la stanga. Din ce in ce mai greu de urmarit, potecuta ocoleste pe la obarsie valea suspendata de la nord de Varfu Soimului si, dupa cca 500 m – daca ne indruma o buna calauza localnica – atingem Padina Soronistei. Ne aflam deasupra unui abrupt orientat spre sud-vest, inalt de numai 10 m, in baza caruia se ascunde Pestera Mare de la Soroniste. De aici putem cuprinde cu privirea Valea Cernei cu Baile Herculane catre nord-vest.

Pestera de care am amintit, cunoscuta si sub numele de Gaura Dracului sau Pestera Tatarczi (in nici un caz “Pestera Tatarilor”!!), este una din cele mai mari din zona (aproape 200 m lungime). Galeria de acces, pe alocurea frumos impodobita cu concretiuni, conduce la gura larga a unui put. Cu echipament alpin se poate cobori in Sala cu Prabusiri – foarte argiloasa – si de aici, prin alt put, intr-o sala circulara din care pleaca o galerie ingusta, colmatata cu argila. De la intrarea in pestera pana aici se coboara in total 91 m. Pestera este importanta pentru stalpii stalagmitici in forma de “teanc de farfurii” descrisi pentru prima data de aici de catre Emil Racovita si R. Jeannel. Se cunosc de aici cinci specii de animale troglobii, unele chiar endemice (doua de coleoptere, un paianjen, un pseudoscorpion si un miriapod-diplopod). Sapaturile au dat oseminte de urs de caverna.

Bineinteles ca din inseuarea mentionata sunt accesibile si cele 2 varfuri, al Soimului si al Domogledului.

Calea pe care am urmat-o a fost un excelent prilej de trecere in revista a mediilor de viata pe care le ofera plantelor si animalelor zona cea ma inalta a uneia dintre cele mai valoroase rezervatii naturale ale Romaniei, a carei faima a depasit de mult hotarele tarii.

Din Rezervatie coboram din nou la fosta fabrica de var si de aici pe drum pana in Pecinisca. Din capatul satului putem urca pe o poteca ce urmeaza malul drept al Salistei cca 1,5 km pana in chei, la resurgenta paraului. De aici urcam mai departe printre stanci pe versantul drept al cheilor pana ce dam de cele 4 intrari ale pesterii Gaura Ungurului. Desi este cam de aceeasi lungime cu Pestera Mare de la Soroniste (196 m), ea are un put de numai 13 m care leaga etajul superior cu cel inferior, mai concretionat. In afara de oseminte de urs de pestera s-au identificat fragmente de ceramica din epoca de bronz. De la pestera revenim in localitatea Pecinisca si de aici la Baile Herculane.